Declinul modernității prin prisma peisajelor lui Vlad Marinovschi
Între 23 octombrie – 6 noiembrie 2025, galeria Țol a găzduit expoziția Peisaj Industrial, semnată de Vlad Marinovschi – un artist emergent originar din Bălți, care în prezent își face studiile la facultatea de Pictură, în cadrul Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău.
Deschisă în cadrul programului SCA / Spații Culturale Alternative din acest an, expoziția marchează debutul lui Marinovschi în calitate de artist vizual, dar și o primă etapă într-un proces artistic aflat în desfășurare, care promite să capete, în timp, noi dimensiuni semantice.
Picturile sale surprind uzine și zone industriale aflate în proces de descompunere, precum și zone periurbane, cu case pe pământ părăsite din Bălți. Aceste tipologii funcționează ca un soi de intruși – structuri abandonate, supuse ruinizării și dispariției, dar și unei posibile reconfigurări urbane, urmând ca noi forme și funcțiuni să le ocupe locul.
Reprezentările se înscriu într-o tradiție mai amplă a portretizării spațiilor industriale ruinate, un motiv recurent în arta modernă și contemporană, cu rădăcini în estetica romantică. Peisajele realizate într-un stil realist se bazează pe locații existente, observate și pictate direct în teren cu un scop vădit documentar. Artistul își propune să ilustreze locuri abandonate din Bălți care, în viziunea sa, au o valoare estetică specifică, fiind o prezență expresivă în mijlocul monotoniei ce a pus stăpânire pe oraș. Dincolo de această dimensiune peisajele sale semnalizează existența unei moșteniri industriale problematice și dificultatea de a reconcilia trecutul cu prezentul în contextul unor transformări urbanistice incomplete.
Vlad Marinovschi ilustrează spații care, până nu demult, au fost centre ale activității umane ale unei anumite clase sociale, fiind menținute în viață de eforturile colective ale unor comunități întregi – locuri de producție, unde condițiile materiale ce ne înconjoară au prins formă. Astăzi, aceste zone se află într-o stare avansată de degradare, iar imaginea lor ruinată indică o fragilitate a structurilor sociale. Lipsa echilibrului și fragilizarea demnității umane se oglindesc în starea materială a acestor spații abandonate.
Analizate dintr-o perspectivă istorică, lucrările sale pot fi citite și ca o critică a planificării urbane moștenite din perioada sovietică. Raționamentul perioadei socialiste a subordonat spațiul urban intereselor statului, plasând cetățeanul și activitățile sale într-o logică strict funcțională. Orașul își pierde astfel personalitatea, iar locurile de memorie, cu valoare simbolică, istorică sau afectivă, sunt neutralizate și convertite în spații de consum sau în decoruri ideologice. Spațiul public, golit de funcția sa relațională, devine un cadru al controlului, în care comportamentele sunt reglementate, iar posibilitățile de acțiune sunt limitate.
În absența unor spații comunitare, orașul devine un loc de tranzit, iar existența urbană se concentrează aproape exclusiv în jurul locuinței și a muncii. Acestea ajung să funcționeze nu doar ca spații ale vieții private și productive, ci și ca depozitare ale unei memorii colective dense. Clădirile destinate traiului și muncii devin, astfel, martori tăcuți ai unor aspirații, gesturi cotidiene și destine umane, purtând urmele unei vieți urbane constrânse, dar persistente.
În contextul expoziției, se conturează o linie de dialog asupra efectelor istorice și sociale ale modernității, cât și asupra memoriei sociale și a relației dintre om și urbanitate. Ruinele industriale servesc ca un material vizual pentru o analiză critică a trecutului recent și a urmelor sale în prezent, și implică privitorul într-un proces de reflecție profundă asupra identității, timpului, mediului urbanizat și asupra oamenilor aflați în căutarea sensului.
Marinovschi documentează fragmentarea urbană, concentrându-se pe estetica și atmosfera locurilor abandonate. Însă dincolo de dimensiunea contemplativă, aceste imagini pot fi citite ca o reflecție asupra erorilor de calcul ale vechiului sistem și asupra dificultăților prezentului de a gestiona moștenirea urbană: lipsa unei viziuni coerente asupra reciclării urbane și incapacitatea de a integra spațiile de memorie în structura orașului contemporan.
Lucrările generează o senzație de discontinuitate temporală și de distanțare față de un trecut tot mai greu de accesat, senzație amplificată de contextul Pieței Centrale – o zonă extrem de agitată pe timpul zilei și lipsită de viață pe timpul nopții – unde se află și galeria Țol, un spațiu gestionat de câțiva artiști, în frunte cu Dorin Nebunu, curatorul acestei expoziții și cel care l-a cunoscut și sprijinit pe Vlad în cadrul acestui debut.
Amplasată într-o casă veche, cu un singur nivel și câteva odăi cu poduri joase, spațiul său este împrejmuit de o curte cu pereți înalți de piatră, un garaj cu cărți vechi depozitate și o poartă de lemn, care dă spre o stradă alăturată, unde sunt expuse la vânzare covoare și alte bunuri (de unde provine și denumirea spațiului). Activitatea galeriei ilustrează un model de bune practici în integrarea tinerilor artiști, oferindu-le nu doar un loc de expunere, ci și sprijin curatorial în organizarea și definitivarea demersului expozițional. În acest sens, mai multe spații din cadrul ediției curente a programului SCA și-au oferit sprijinul profesional artiștilor emergenți. Datorită acestor inițiative, scena de artă locală se îmbogățește constant cu voci și perspective noi.
Din spusele sale, Vlad își propune să dezvolte acest proiect dedicat spațiilor părăsite printr-un proces mai complex de documentare a locațiilor alese, precum și prin experimentarea cu mai multe medii artistice vizuale. Proiectul marchează începutul unui parcurs artistic coerent, care merită urmărit în evoluțiile sale viitoare. Îi urăm succes în acest parcurs și sperăm să revenim cu noi relatări pe marginea creației sale.
articol scris de Rafaela Malic și editat de Vladimir Us
fotografii de Mihai Gherman
–
Programul SCA2025 / Spații Culturale Alternativeeste organizat deAsociația Oberlihtîn parteneriat cu inițiative și organizații culturale independente locale și din alte țări, cu suportul Ministerului Culturii al RM, al Elveției și FundAction. Organizatorul și partenerii condamnă orice formă de expresie sexistă, homofobă, misogină, rasistă, xenofobă, sau alte forme de discurs instigator la ură. Conținutul acestui proiect nu reflectă neapărat punctul de vedere al donatorilor.
Material realizat în parteneriat cu Coaliția Sectorului Cultural Independent din Republica Moldova, cu suportul Biroului de cooperare al Elveției/ Reprezentanța Ambasadei Confederației Elvețiene în Republica Moldova și a Institutului Cultural Danez.